M-am întors la rădăcini.

Am fost cândva reporter și acum sunt iar. 

Tot ce-am întreprins până acum în viața mea profesională a fost despre oameni. Iubesc oamenii și-mi place să pun întrebări. Asta m-a făcut să fiu și un jurnalist bun, și un coach bun.



Zic eu.

Și uite că acum am revenit la rădăcini. La prima meserie, prima dragoste, cum s-ar zice, de jurnalist.

N-am avut eu carieră lungă în presă, dar vorb-aia, am făcut o facultate. Nu știu de ce-am ținut morțiș să dau la jurnalism, când eu voiam mai mult cu publicitatea, cine știe pe la ce filme m-am uitat și mi se părea cool să fac reclame. 



Numai că socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg. Am făcut eu un mic internship obligatoriu în prima vară, adică am luat niște interviuri studenților prin cămine pentru un site, ceva. 

Dar în anul al doilea de facultate, m-am angajat. Avusesem eu o fantezie cu clădirea de la Piața Victoriei, de pe strada Buzești, pe care scria Sanoma. Tot de la filme mi se trăgea, pun pariu.

Am început și acolo cu un internship la care mergeam câteva ore pe zi, înainte sau după cursuri, în funcție de orar. Pare-se că m-am descurcat bine, că după o lună am primit o ofertă de job. Eram un fel de freelancer, dar nu cred că-i zicea așa atunci. 800 de lei. Ăsta a fost primul meu salariu. Din care m-am dus și mi-am cumpărat role. Na, dorințe neîndeplinite din copilărie.

Am ajuns să am și 3 joburi în timpul facultății, am fost promovată rapid, am fost concediată și reangajată la aceeași companie, dar astea sunt alte povești, pentru altă dată. Cert e că la Sanoma, scriam pentru departamentul online. Nu prea se făceau filmări atunci, că nu era în trend și mai era și scump.

La un moment dat, însă, nu mai știu cum, am fost desemnată să iau primul meu interviu video. Ever. Din cariera mea. Venea în țară scriitorul Pascal Bruckner, care-și promova “Luni de fiere”, carte pe care sigur că la vârsta aia n-aveam cum s-o înțeleg pe deplin.

Dar m-am pregătit temeinic. Am luat interviul în limba engleză. N-am vorbit deloc de carte. Și jur că în afară de prima întrebare, niciuna n-a mai fost de pe foaie. M-am relaxat, eram în elementul meu. A curs atât de firesc dialogul și am intrat în flow, că am și uitat de cameraman. Cred că ne-a făcut semn doar când expira timpul alocat și a trebuit să încheiem.



N-am reușit să mai găsesc online interviul, care a fost publicat în original pe site-ul cosmopolitan. ro, dar tare mi-ar plăcea să-l revăd. Ar fi un exercițiu terapeutic, aș vrea s-o îmbrățisez pe Alexandra de atunci, care știu că s-a judecat în capul ei zile-n șir pentru ce-ar fi trebuit să facă mai bine.



Ei bine, înțelepciunea vine cu vârsta și slavă Domnului, azi nu sufăr de perfecțiune. Ba chiar îmi cam place cum îmi stă în rolul de reporter, de data asta pentru Humans of Brasov.



E un proiect care mi-a intrat pe sub piele ușor-ușor. Când mi l-a prezentat Magda prima dată, n-am înțeles nimic. M-a câștigat mai mult pasiunea ei și viziunea măreață, căci așa e Magda cu ambiția ei contagioasă, te convinge să zici “da” fără să știi în ce te bagi. N-am mai avut nicio șansă și am intrat în proiect. Și ce bine că am făcut-o. Chiar dacă ne-a luat ceva timp să ne aliniem, uite că ne-am strâns vreo opt omuleți, care punem umărul să construim un colțișor de Brașov cu povești despre oameni, clădiri și evenimente. Cu alte cuvinte, despre comunitate, pentru comunitate.

Mi-a venit foarte ușor să-mi reiau rolul de reporter. Acum nu mă mai judec. Cel mai recent interviu pe care l-am filmat a fost cu Ioana și Mihai de la Kool Work, un co-working hub din Brașov. De când i-am văzut împreună la o petrecere de Crăciun, le-am simțit autenticitatea din relație. Așa că i-am descusut cu ocazia asta cum m-am priceput eu mai bine.

Îmi place tare să intru în rol de jurnalist, să-mi hrănesc curiozitatea, să pun întrebări, dar mai ales să-i iubesc pe oamenii cu care vorbesc, fie că-i cunosc sau nu, fie că sunt street vox-uri (adică interviuri pe stradă) sau dialoguri în profunzime. 

Îmi place proiectul Humans of Brașov și modul în care crește și cum creștem și noi, fiecare, cu el. Și îmi place că am atâtea amintiri care-mi năvălesc în minte de pe vremea vieții mele în trustul media, că mi se face și mai mult poftă de scris. 

Deci, va urma…



Până atunci, urmărește interviul pe canalul de YouTube Humans of Brașov sau dă-ne un follow pe instagram:

https://www.youtube.com/watch?v=3doa3mdXAvQ